Recomandare de carte & Concurs


tumblr_static_bo9sc72ci8oc00w0ck88s04kc

Nu stiu altii cum sunt, dar mie imi place sa hranesc copilul din mine din cand in cand.. Ii dau bomboane colorate si ursuleti de jeleu si ii mai dau si sa citeasca povesti duioase de aventuri alese pe spranceana.

De data asta am ales una a lui J. R. R. Tolkien, o poveste pentru copii care iubesc catelusii nazdravani: Roverandom.

In Roverandom  sunt povestite aventurile unui catelus pe nume Rover, care ajunge atat pe Luna cat si in lumea subacvatica. Cum ajunge el sa fie atat de norocos? Hmm.. Sigur ca la inceput nu stie cat de norocos este, de fapt aproape pe tot parcursul carticelei, e foarte nemultumit de status-quo-ul lui. Dar treptat, ajunge sa inteleaga bucuria care il cuprinde si minunatiile care i se intampla in decursul calatoriilor lui, fara a-si pierde insa din vedere dorinta cea mai mare: revenirea acasa, la Paradisul pierdut. Povestea are ceva elemente moralizatoare transparente, educative daca vreti, posibil sa-mi fie mie mai vizibile decat copiilor, pentru ca Tolkien nu accentueaza tusele astea. El e mai preocupat sa isi insoteasca scriitura cu ilustratii. Da, ati inteles bine, carticica are desenele facute de mana prea-bine-cunoscutului creator de „Stapanul Inelelor” si „Hobbitul”.

Roverandom nu este atat de cunoscuta de public, dar este tot o poveste incantatoare, destinata nu doar copiilor. Sigur ca numele lui Tolkien ne duce instantaneu cu gandul la dragoni, hobiti si elfi si foarte probabil, nu la aventurile unui catelus curios si curajos. Dar eu va incurajez sa adaugati pe lista de lectura si fermecatoarea poveste pentru copii a  lui Roverandom, am gasit suficient umor si istetime in ea pentru a satisface si un om mare ( Vrajitorii morocanosi, incapatanati si plini de ei, vesnic in concurenta unul cu altul sunt cei mai amuzanti!). Sigurul defect al cartii e ca nu a aparut in viata mea de copil, cand tanjeam sa mi se citeasca povesti atat de minunate!

Tolkien a inventat povestea pentru fiul lui mijlociu, Michael ( Baietelul Doi in poveste), sa il consoleze pentru pierderea jucariei lui favorite:  un catelus uitat pe plaja si pierdut pentru totdeauna. A tesut itele unor minunate aventuri pe care catelusul le va fi trait, ca explicatie pentru absenta indelungata a jucariei, iar povestea a devenit basmul preferat de spus la culcare copiilor familiei.

Aventurile lui Rover incep cand catelul nazdravan este nepoliticos cu vrajitorul Artaxerxes, care suparat, il transforma in catel de jucarie. Astfel, Rover ajunge intr-un magazin de jucarii, unde este vandut si daruit unui copil: „Baietelul 2″. Rover fuge de la baietel, preocupat sa nu mai fie un catel de jucarie si  intalneste un vrajitor al nisipurilor, Psamathos, care ii vine in ajutor si il trimite pe Luna pe aripile pescarusului Mew. Pe Luna, Rover este primit de Omul de pe Luna, un alt vrajitor, creator de vise, care are un caine numit tot Rover! Rover al nostru e rebotezat si devine Roverandom, pentru a se diferentia de Rover-ul de pe Luna.

Descrierile bogate ale lunii sunt completate de gandurile catelului nostru entuziasmat, impulsiv si curios. Si ce poate sa faca un catel curios intr-un tinut necunoscut? Sa exploreze, evident!   Maretia scriiturii lui Tolkien se releva in detalii minunate: Cand Roverandom primeste un telescop cu care sa isi vada baietelul din spatiu, ii este greu sa priveasca prin telescop, pentru ca, nu-i asa, cateii nu stiu sa priveasca prin telescop, sa tina un ochi deschis si unul inchis! Cat de atent, perfectionist si minunat este Tolkien in detalii?!

Cu fiecare pas facut pe Luna, micutul Roverandom invata ce este rabdarea, bunatatea si prietenia. Citatul meu favorit din carte este un dialog duios din lectiile pe care le primeste cel mic:

” Visele se implinesc?” a intrebat el. „Unele din visele mele, da.”, a raspuns batranul. „Unele, nu toate; si arareori vreunul imediat”.

Roverandom are o multime de aventuri pe Luna si inapoi pe Pamant , ajungand chiar si in lumea subacvatica, facandu-si prieteni si intalnind tot felul de provocari, insa nedorindu-si nimic altceva decat sa il găseasca pe Artaxerxes si sa redevina  un câine adevarat. Ca sa vedeti daca reuseste, trebuie sa va cufundati in povestea care va va purta pe aripi de pescarus pana pe partea intunecata a lunii, sa infruntati paienjenii tesatori de vise, sa dansati cu sirenele si apoi sa adormiti cuminti. 🙂

Dog-Reading-book1

Dacă ți-a plăcut această recenzie, te invit să te cufunzi în lumea poveștilor și să-mi povestești pe scurt, din harul imaginației tale, una din aventurile lui Rovendom.

Cea mai bună poveste va fi premiată!!! Roverandom de J. R. R. Tolkien poate ajunge la tine! ♥

Când? Chiar marți! Perioada concursului: 19.12.2015-21.12.2015 , ora 15:00 pm.

PS: Cartea a fost recomandată de Eva-Elena căreia îi mulțumesc pentru rândurile frumoase cu care ne-a încântat. ♥

semnatura

2 răspunsuri to “Recomandare de carte & Concurs”

  1. Roverandom era un catel ca oricare altul, doar ca el era de plus. Iar asta ii era foarte util uneori, pentru ca se putea preface fara viata si ii putea spiona pe cei din jurul lui, care-si impartaseau secrete urate si murdare sau bucurii la care nici Roverandom nu putea sa nu surada cate putin, riscand ca secretul lui sa fie descoperit.
    Intr-o zi, intr-un magazin mare si frumos, a intrat o fetita impreuna cu mama ei. Iar fetita l-a vazut pe Roverandom si i se paruse ca-l vazuse clipind. Mai sa tipe cand a vazut. Dar fata se stapani, pentru ca era o domnisoara si nu este frumos din partea unei domnisoare sa faca galagie intr-un loc atat de mare si plin de straini, asa ca se duse la mamica ei si-o trase de maneca si-i facu un semn discret spre o jucarie de plus, care era chiar Roverandom.
    Mama fetitei il cumpara pe Roverandom, fericita ca-i poate face o bucurie fiicei sale. Anna, ca asa o chema pe fetita, era si mai vesela ca mama ei, crezand ca tocmai pusese mana pe o jucarie care avea mult mai multe talente decat toate jucariile normale de plus. Dar ce nu stia fetita!
    Il tinea pe Roverandom in fiecare minut al zilei pe langa ea, pentru ca nu voia sa scape momentul cand puterile lui se vor trezi. Dar Roverandom era foarte grijuliu si se prefacea in continuare ca e o simpla jucarie ca oricare alta. Anna incepuse sa se plictiseasca si nu-l mai lua in fiecare zi pe Roverandom dupa ea. Acum incepuse sa-l uite, sa-l lase pe jos, sa-l arunce sub pat, sa-l scape pe scari, sa-l murdareasca… pana uitase cu totul de el.
    Roverandom era linistit acum, nu mai era nevoit sa se prefaca toata ziua ca este un catel normal. Se plimba prin camera fetei cand aceasta era plecata afara, pleca seara cand aceasta adormea, iesea afara pe geamul mereu deschis… pana intr-o zi.
    Statea sub patul fetei, acolo unde il aruncase ultima oara aceasta, cand auzi zgomot la parter. Se gandi ca probabil sunt parintii fetei, dar acestia stateau la serviciu pana seara tarziu, sa fi plecat mai devreme de la lucru? Dar Roverandom afla curand raspunsul la intrebare, pentru ca auzi doua perechi de ghete grele trantindu-se pe trepte, iar in camera fetitei intrara doi barbati urati si inalti ca niste palugi, murdari ca niste sobolani si duhnind a canal.
    Roverandom se speriase putin, dar isi aminti ca e de plus si ce fericit era de asta in momentele acelea! Barbatii vorbira intre ei si-si spusera c-o sa vina mai tarziu ca s-o rapeasca pe micuta si s-o vanda altei familii. Roverandom nu o placea prea tare pe fetita, pentru ca-l strangea foarte tare in brate, tragea de el, iar in ultimul timp il murdarise si-l aruncase sub pat de foarte multe ori, dar il infuriase asa de tare ca acei doi ticalosi planuiau lucruri atat de murdare sub un acoperis unde se ascundea si el! Dar si-a spus ca o sa aiba grija de ei amandoi si deja planuia ce-o sa le faca. Dar isi aduse aminte ca e doar un catelus de plus si ca n-are putere sa-i sperie pe cei doi raufacatori.
    Atunci, cel mai mare vrajitor ai cainilor, care-i supraveghea pe toti cainii de pe Pamant si-i ajuta cand acestia erau in pericol, facu in asa fel ca Roverandom sa ia forma celui mai hidos si celui mai mare caine pe care si-l imagina acesta ca putand sa-i izgoneasca pentru totdeauna din casa fetitei.
    Roverandom crescuse atat de mare incat iesi de sub pat, pentru ca risca sa-l rupa, ghearele lui se intindeau, blana lui crestea si se inchidea la culoare si-i intra in ochi, spatele lui se marea. Simtea fiecare celula din corpul lui, cum de multiplica si cum puterea si furia in el crestea. Asa ca Roverandom era pregatit sa-i infrunte pe cei doi banditi. Se duse si se ascunse in dulapul fetitei.
    Toti venisera acasa, parintii de la serviciu, fetita de la scoala. Si pentru ca erau obositi, mancara doar si se dusera cu totii la culcare.
    Pe la miezul noptii, aparura si cei doi criminali care isi doreau sa strice toata armonia din acel loc frumos. Unul dintre ei avea un sac si susoteau ca acolo or s-o bage pe fetita, dupa ce-o lasau inconstienta, pentru ca asa n-ar fi facut galagie. Roverandom astepta pana acestia intrara in camera fetitei si, cand voiau sa se apropie de patul fetitei, Roverandom iesi din dulapul fetei si, tiptil, tiptil, ajunse in spatele celor doi si sufla spre cei doi. Suflul lui Roverandom era acum unul special, pentru ca iti inspira exact ceea ce meritai, iar cei doi simteau acum ca sunt in pericol si ca ii paste ceva foarte rau. Se intoarsera impreuna si-l varuza pe Roverandom si nici n-apucara sa simta teama la vederea creaturii care devenise acesta, ca Roverandom ii lovi cap in cap si acestia lesinara.
    Ii lua pe amandoi de picioare si-i baga in sac, lega sacul foarte bine, il ridica la spinare si se gandi ce sa faca acum cu ei. Oare unde sa-i duca? Dar imediat Roverandom isi aduse aminte ca banditii si oamenii rai trebuiau dusi la puscarie, asa ca iesi pe fereastra si zbura – lucru pe care Roverandom descoperi ca stia sa-l faca chiar in acel moment- pana ce vazu curtea unei puscarii, unde-i azvarli imediat pe cei doi.
    Catelul, imediat ce-si indeplini misiunea, se duse inapoi la casa fetitei, unde, imediat ce puse piciorul in camera, se transforma inapoi intr-un catelus de plus. Se ascunse repede sub patul fetitei si continua sa se comporte de parca nimic nu s-a intamplat.
    Fetita, de parca simtise ca Roverandom ii facuse un mare bine, nu se mai comporta niciodata urat cu el si-l luase din nou in fiecare zi cu ea.

    Trebuie sa recunosc ca n-am mai auzit niciodata de cartea asta, dar pare foarte draguta din ceea ce ai spus. In ultima perioada am inceput sa caut carti pentru nepoatele mele, dar asta parca ma tenteaza si pe mine. :)) O pun pe lista.
    Am inceput sa citesc si despre familia lui Tolkien si pare ataat de draguta. :)) N-am citit nimic de el, de ceva timp vreau sa-mi iau Stapanul Inelelor si Hobbitul (cea ilustrata cu coperta verde), dar nu mai am bani :)) Mi-am laut atat de multe in ultima perioada, incat nu stiu daca mai dau o comanda pana vara viitoare.
    Multumim mult pentru concurs si pentru recomandari! Am dat de atatea carti faine pe aici. :hug: Si sarbatori fericite de pe acum!

    Apreciat de 1 persoană

  2. Felicitări pentru cuțulici,îmi plac de mor! 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: