10 lucruri pe care trebuie să le faci înainte de a împlini 30 ani?


Tre să mărturisesc că uneori am chef grozav de a face nimic :). Și nimicul acesta se traduce printr-o lâncezeală în fața micului ecran urmărind show-uri de cooking ori în față laptopului răsfoind revistele virtuale de scandal. Adică făcând ceva care să nu-mi solicite deloc bibilica.

Și uite așa, citind vrute și nevrute, dau de-un articol intitulat: „10 lucruri pe care trebuie să le faci înainte de a împlini 30 de ani”. Interesant, am zis cu juma’ de gură. Dacă până atunci nu mă gândisem deloc la acest prag psihologic, acu’ era clar, urma să-mi stea pe creier.

Fără s-o gândesc prea tare, mânată de-o curiozitate flămândă, am click-uit de 2 ori link-ul și am început să-mi hrănesc apetitul adolescentin. Nu mai rețin exact care erau cele 10 lucruri, mare parte din ele le făcusem, însă ochii mi s-au oprit asupra unuia la care tânjeam de multă vreme: „O vacanță doar cu părinții”. Adică doar eu cu ei? Cum vine asta, oare? Și oricât de tare m-am chinuit să-mi imaginez, în fel și chip, cum ar arăta o zi de vacanță cu ei, nu am reușit…

i-1

Era clar ca lumina zilei. Trebuia s-o încerc și pe asta, musai! Că tot nu mai aveam cine știe cât pân’ la 30 de ani, să nu pierd trendul, mi-am zis ironic 🙂

Mi-am luat inima în dinți, am strâns bănuț pe bănut, timp de câteva luni, și-am ajuns, într-un sfârșit, la momentul T0: „Bine, bine. Dar unde să mergem în vacanță?”. Ca să fiu sinceră, eu visam cai verzi pe pereți. Pe mine m-ar fi  „coafat” o tură de Portugalia, o Croația sau fie, măcar un Paris. Dar astrele s-au pus de-a curmezișul și dorința mamei mele la fel, astfel încât am sfârșit prin a cumpăra bilete pentru Creta, Grecia.

Pe mine destinația nu m-a dat pe spate, nu aveam cine știe ce dorințe de a ajunge într-acolo. Cu toate acestea, am realizat că această călătorie nu este despre mine sau despre loc în sine. Această călătorie urma să vorbească despre noi ca familie și despre timpul pe care urma să-l petrecem împreună.

Am plecat spre Creta pe 6 august, pe la prânz, și-am ajuns acolo pe la 2 dimineața. Primul dezavantaj, la care nu m-am gândit deloc înainte să cumpăr biletele, a fost escala mare din Atena. Dacă rețin bine, undeva pe la 5 ore, am așteptat avionul spre Creta. Ne pierdusem cu toții răbdarea. Eram obosiți, nemâncați și cu bagajele după noi. Un început nu prea promițător, ce-i drept.

Am ajuns într-un final la hotelul din Creta, după ce fusesem la un pas de a pierde taxiul rezervat și plătit, întrucât bagajele de cală și-au făcut apariția după mai bine de o oră de la aterizarea avionului. La recepția hotelului nimeni, părea să fie închis. Eh, să te văd acu’, Oano!

Am dat 2-3 ture prin fața recepției și într-un final, cu puțin înainte de a mă cuprinde panica, și-a făcut apariția patronul hotelului. Vesel, pus pe glume și pe șotii, urându-ne călduros „Welcome to Crete” și cu un zâmbet tâmp desenat pe față.

De unde o mai fi apărut și asta, m-am întrebat în sinea mea. Atât de tare mă încruntase drumul și toată plictiseala din aeroport încât nu-mi doream decât un pat și o pernă. Restu’, vor mai veni și pe parcurs.

Zis și făcut. Ne-am cazat frumușel, ne-am tras sufletul la un pahar mare de apă rece și-am privit îndelung marea care se luase la trântă cu malul. Și uite așa, cu parfum pe mare în nari, ne-am aciuat în paturi cu zâmbetul pe buze și gânduri bune pentru ziua care urma să-nceapă.

i-2

În săptămâna petrecută în Creta n-am făcut lucruri care să mă dea pe spate. Însă, o spun cu mâna pe inimă, a fost cea mai frumoasă săptămână din viața mea. Am retrăit toată emoția copilăriei și-am realizat, deși nu mai sunt o așchie de om, că voi rămâne copilul lor chiar și atunci când eu, la rându-mi, voi deveni bunică. Părinții rămân părinți, pentru totdeauna. Nu există granițe care să destrame această legătură și nici substituenți ai iubirii părinteși, iubire după care tânjim cu toții, indiferent de vârsta pe care-o avem.

Așadar, dacă vreți s-o spun în limbajul modern al zilelor noastre, o vacantă cu părinții, înainte de 30 de ani, când ești suficient de matur să înțelegi și să simți altfel, este un must! O astfel de ieșeală cu părinții merită fiecare bănuț.

i-5

Dar să ne-ntoarcem la ale noastre, zic. În prima zi, când nici nu făcusem bine ochi, mirosul prăjiturilor aburinde, a trezit în mine toate simțurile și poftele, deopotrivă. Proprietarul hotelului venise cu noaptea-n cap, cel puțin așa mi s-a părut mie, c-o farfurie, plină ochi, de bunătățuri grecești, prepelite cu grijă-ntr-un cuptor. Probabil s-a gândit că eram cam rupți în freză de foame, având în vedere ora la care ne cazasem. Nu spun că n-a fost bine. Gestul lui ne-a dat pe spate, de-a dreptul. Mai ales că mațele dansau de foame, la propriu.

Prima zi am servit micul dejun pe malul mării, exact așa cum mi-am dorit dintotdeauna să o fac dar n-am reușit niciodată :). Prin urmare, Grecia primea încă o bilă albă căci Mademoiselle Oana își satisfăcea încă un moft :). Nu știu dacă mai este nevoie să menționez că-n orele în care mă perpeleam la soare, când pe-o parte, când pe alta, asemeni unui pui la rotisor ce se dorește „bine făcut”, Aurora Liiceanu cu „Ea și El. Biografia unei relații” a făcut revoluție printre amintirile mele de fetișcană.

Într-una din zile, pentru a rupe rutina mic dejun-plajă-somn de frumusețe-cină-plimbări lungi, mi-am luat mama de-o aripă și-am mers împreună, ca două surate, la „Happy Fish Terapy”. Și zău că tot negoțul a dat cu happiness deoarece, în cele 5 min petrecute acolo, ne-am chicotit mai ceva ca la o comedie bună.

Fără doar și poate, masa de seară ne făcea să zâmbim cu gura până la urechi căci acela era momentul în care ne aminteam toate nebuniile pe care le-am făcut, împreună sau separat, în nucleul familiei. Unele erau de râs, altele de plâns. Ce-i drept, acum toate ne schimonoseau fața în fel și chip căci toate ni se păreau peste măsură de amuzante.

i-3

i-4

Dar vacanța nu avea să se termine așa, cu una cu două. Adică să nu fac eu vreo boacănă de s-o țină minte tot familionul? Imposibil, doar sunt cunoscută ca „Trouble maker”.  Dacă nu există probleme, le creez 🙂

Zis și făcut, într-una din zile, pistonată de întrebarea alor mei „La ce oră avem avionul sâmbătă?” , mă uit pe biletele de avion. Am rămas cu gura căscată și ochii înfipți pe bilete vreo 2 min dar tot nu reușeam să descâlcesc toată tărășenia…

Crete Heraklion-  21:55 pm=» Athens-  22:45 pm

Athens Greece- 18:55 pm=» Bucharest Otopeni- 20: 30 pm

I-am pasat biletele tatălui meu, l-am rugat să parcurgă toate datele și să-mi spună ce înțelege de acolo. Sincer nevoie mare, mi-a spus cu juma’ de gură „Cred că rămânem pe aici. Oare ce-or să facă „fetele” mele?”, adică șoșonii (cățeii).

Nu spun c-am bătut în lung și lat nemaipomenita insula Creta pentru a găsi o agenție de bilete. Când în sfârșit am găsit-o, singurul operator care avea habar cum se pot emite niște bilete de avion, era pe coclauri 🙂

După ce-am bătut pingica dus-întors, am reușit să punem mâna pe 3 bilete de avion pentru sâmbătă dimineață. Amintirea acestei încurcături îmi este foarte dragă întrucât cireașa de pe tort a fost chiar drumul de la Creta spre Atena într-un ATR.  N-am văzut nicicând atâtea zâmbete pe fețele părinților mei deși eu eram cel puțin îngrozită de felul în care se bâțâia avionul din cauza vântului puternic.

Transpirată dar fericită am încheiat mica noastră vacanță, cu un pahar de bere, multă voie bună și amintiri cât să ne-ajungă toată viața 🙂

 

„Ce au oare anumite amintiri în ele că nu pot fi uitate?

Pesemne că sunt niște bucăți de suflet care te-nsoțesc mereu”

Dan Puric

 

Pe curând, numărătoarea continuă 🙂

Oana,

Un răspuns to “10 lucruri pe care trebuie să le faci înainte de a împlini 30 ani?”

  1. Doamne, Oana, cat de bine-mi pare c-ai revenit. Imi era tare dor de tine… Te pup si astept cat mai multe postari! :*

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: