La multi ani, mama!


Încerc, de vreo 2 ani încoace, să-i scriu mamei mele câteva gânduri de 8 martie.  Anul acesta, iată, mi-am pus bibilica la treabă în speranța că va ieși ceva, totuși.

Când vine vorba de oamenii dragi din viața mea, vocabularul meu se reduce considerabil fie la 2 cuvinte „Te iubesc”, fie la 3 „Mi-e dor de tine”, fie la nici unul :). Trăiesc cu impresia că orice le-aș spune lor, acestor făpturi- părți din sufletul meu, ar fi prea puțin, prea lipsit de conținut și fără vreun impact emoțional. Ei bine, treaba asta nu e nicidecum măgulitoare întrucât pe mine mă trec tot felul de emoții când trebuie să rostesc cele 2, 3 cuvinte iar  posibilitate ca acestea să fie încadrate la categoria „obișnuință”, mă irită de-a dreptul.

Trecând peste această mică introducere, vă anunț, în cazul în care nu știați deja, că astăzi este ziua în care trebuie să ne sărbătorim mamele. Este un must! Trist, s-ar putea spune, așa-i? O singură zi din an este mult, mult prea puțin pentru zeițele noastre.

Personal, nu-mi mai amintesc ultimul 8 martie petrecut lângă mama dar cu siguranța se întâmpla undeva prin perioada liceului. De-a lungul timpului, cu ocazia acestei zile speciale, i-am dăruit fel și fel de felicitări manufacturate, ce-i drept manufacturate cu 2 mâini stângi întrucât de mine nu s-a lipit gena talentului ei artistic.

Ea este mama mea. Am știut asta din prima clipă-n care i-am simțit mirosul mâinilor. Mâinile ei miros a dragoste.  Mama nu trăiește după anotimpuri, lângă ea soarele tâșnește raze, cerul este mereu albastru iar ploaia, dacă se-ncumetă s-apară, te mângâie cu stropi îmbrăcați în primăvară. 

Ea este mama mea. Am știut asta din prima clipă-n care m-a învelit cu brațele ei. De la primele tunete când mă liniștea spunându-mi „Nu te teme, dormi, acum Doamne-Doamne merge cu căruța prin ceruri”. 

Ea este mama mea. Am știut din prima clipă-n care mi-a șters lacrimile provocate de prima dragoste adolescentină. 

Ea este mama mea. Am știut asta din lacrimile ei, șiroind pe față, ori de câte ori plecam spre facultate.

Ea este mama mea.  Inconfundabilă, iubitoare.

Am strâns în mine, de-a lungul celor 29 ani, clipe infinite de dor. Clipe care s-au velit, cu pașii repezi, în săptămâni, luni și poate chiar ani.

Draga mama, sunt Oana, fiica ta cea mai mică. Anul acesta, îți dăruiesc aceeași tradițională felicitare manufacturată. De astă dată manufacturată nu cu 2 mâini stângi, ci cu tot sufletul și câteva rânduri scrise cu litere de-o șchioapă.

Te iubesc!

No comments yet... Be the first to leave a reply!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: