Creștinarea lui Vlad Alexandru


Oare-i prea mult dacă spun că mi-a fost tare dor de locușorul ăsta pe care eu îl numesc „acasă” din prisma faptului c-aici am strâns o grămadă de amintiri și gânduri frumoase? Mă-ntreb, cine poate da măsura unor astfel de lucruri? Oare eu?  Ah, dac-ar fi așa, în aceste circumstanțe, chiar simt că m-ncearcă norocul 🙂

În marea mea absență, s-au întâmplat lucruri bune și lucruri mai puțin bune, deopotrivă.

Despre lucrurile mai puțin bune am pregătit un catastif baban pe care sper să-l urc aici cât mai curând.

Pe principiul „Omul gospodar îşi face vara sanie şi iarna car” astăzi am decis să scriu despre unul dintre lucrurile bune, chiar minunate, petrecute în vara acestui an : creștinarea puiului meu de om, Vlad Alexandru.

E drept că de la fericitul eveniment au trecut mai bine de 4 luni însă, chiar și așa, îmi amintesc, încă destul de bine, toate detaliile. Sunt înzestrată c-o memorie de elefant, cum le place alor mei să chicotească pe seama mea. Cu sau fără memorie de elefant cred că-i destul de greu pentru o mamă să uite astfel de momente.

Vlad Alexandru a fost creștinat pe 28 iulie 2018, la frumoasa vârstă de 3 luni și 3 zile în Biserica Izvorul Tămăduirii – Mavrogheni. Spre deosebire de nuntă, de data asta nu m-am stresat prea tare cu planificarea în amănunt a evenimentului, urmând ca totul să se desfășoare asemeni unei mese copioase de duminică cu familia și prietenii apropiați. Nu ne-a tentat organizarea unei mari petreceri fiind deja sleiți de puteri după episoadele intitulate colice, care la vremea respectivă încă se manifestau destul de puternic și des.

Pentru botez am ținut morțis să mă ocup de vestimentația băieților mei. Mi-am dorit ca Vlăduț să poarte o cămașă asemănătoare cu a tatălui său iar eu să fur puțină cromatică de la ei, măcar pentru prima parte a evenimentului. Deh, trebuia să dăm bine în poze, dom’le :). În afară de aceste mici detalii și de căutarea unui fotograf care să suprindă frumusețea momentului, nu prea mi-am bătut capul.

Este foarte adevărat că părinții spirituali ai puiului nostru de om ne-au făcut o mare bucurie gândindu-se să creeze o legătură între botez și nunta noastră. Au făcut asta cu ajutorul bulinelor neseriase de ciocolată, adică micile și delicioasele M&M’s.

Chiar m-aș încumeta să afirm că totul a pornit de la M&M’s :). Când spun totul, mă refer la drumul pe care eu și soțul meu îl parcugem de câțiva ani, împreună. Spre începutul relației nostre, din toate deplasările externe, îmi aducea câte 2-3 pachete de M&M’s, însoțite de o jucărie haioasă, sub forma unei buline sugubețe (pe patine, pe rotile, cu șapcă, la plaja, etc) , pe care trebuia s-o alimentezi constant cu bomboane.

Această prezentare necesită JavaScript.

Atunci, ca și acum, considera ca sunt suflet de copil ascuns într-un om mare :). Adevărul este că atâta bucurie îmi aduceau aceste buline neserioase că era imposibil să nu-ți dorești să repeți figura.

Nunta a fost locul în care bulinele haioase au strălucit de-a dreptul pe tort, în candy bar dar și  în mărturiile dăruite invitaților.

Această prezentare necesită JavaScript.

Acu’, eu bag de seamă că impresia artistică a fost puternică dat fiind faptul că pe trusoul și lumânarile de la botezul lui Vlad, au fost, din nou, prezente bulinele. Pe noi aceste detalii ne-au dus spre „povestea continuă” poate de aceea a râs inima în noi când le-am văzut :). Pentru asta și pentru multe altele, suntem profund recunoscătorilor celor două suflete deosebite care au acceptat să fie părinții spirituali ai puiului nostru de om.

Pe parcusul ceremoniei de creștinare, Vlad a plâns continuu (ca să nu zic urlat). Nu se mai înțelegea om cu om iar preoții, în disperare de cauză, m-au rugat să-i dau o suzetă. M-am limitat la un simplu „nu avem suzetă” întrucât nu erau nici locul și nici timpul potrivite pentru a explica faptul că micuțul capricios s-ar transforma într-un adevărat arici dacă aș îndrăzni să-i închid gura cu suzeta. Până la vârsta de 4 luni, din motive încă necunoscute nouă, n-a acceptat deloc suzeta. Se enerva și tipa din toți rărunchii în cazul în care îndrăzneam să ne apropiem de el cu așa ceva.

Sinceră să fiu m-au trecut toate apele când îl vedeam plâng cu așa jale. Număram secundele până la finalizarea ceremoniei și „recăpătarea” puiului. Nu l-am lăsat niciodată pe Vlad să plângă de unul singur și faptul că acum nu era în brațele mele, îmi crea o stare de disconfort și agitație. Bineînțeles că supărarea lui a atins cote maxime la scufundarea în cristelniță dar după ce s-a văzut din nou lângă mine a adormit buștean și toată lumea s-a relaxat. O parte dintre cei prezenți la ceremonie au ieșit afară spre sfârșitul slujbei întrucât nu mai puteau suporta plânsul cu sughițuri al celui mic. Bunicii și străbunicii îl priveau cu ochii în lacrimi pe cel mic. Ce să mai! Pișpirel a reușit, într-o singură oră, să impresioneze audiența 🙂

Restrânsa desfășurare de forțe, care a avut loc imediat după creștinarea micuțului nostru, s-a ținut la Restaurantul Zexe, din considerente ce țineau strict de priceperea bucătarilor în răsfățarea papilor gustative. Zexe este restaurantul nostru de suflet, acolo sărbătorind și marele „Da” pe l-am spus în fața ofițerului de stare civilă.

28 iulie 2018 a fost o zi memorabilă, pe care n-o vom da uitării vreodată, fiind ziua în care Pișpirel a devenit creștin cu acte în regulă!

Ce emoții mai frumoase te pot încerca în viața asta?

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Pe curând!

Oana

No comments yet... Be the first to leave a reply!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: