Cele mai importante decizii din viață


M-a cuprins nostalgia. Aseară am revăzut „Frida” iar acum o săptămână, am reușit, după câteva luni bune de străduință, să finalizez de scris cele 12 povești pentru puiul meu de om, Vlăduț. 12 povești, câte 1 poveste pentru fiecare lună din primul său an de viață. 12 povești pe care i le voi dărui pe 25 aprilie. De mult n-am mai simțit entuziasmul pe care-l simt în momentele astea. Am senzația că urmează să-i dăruiesc cel mai frumos cadou din lume deși, pe alocuri, realitatea mă trage de urechi avertizându-mă că  lucrurile nu stau chiar așa :).

Se pare însă că poveștile puiului de om au trezit în mine oarece dorință de introspecție, deși n-ar nicio legătură un subiect cu altul. Pe parcursul anilor și până în prezent am găzduit în mine o voce interioară care-mi amintea, asemeni un clopoțel care sună de pauză c-o anumită frecvență, de faptul că trebuie să casc bine ochii și urechile la deciziile pe care le iau întrucât unele din ele, îmi vor defini întregul parcurs al vieții. Am stat și-am dat derulat firul evenimentelor ajungând, în cele din urmă, la concluzia că până în prezent, trei decizii, mi-au schimbat radical viața.

Prima decizie: urmarea cursurilor universitare în București. Deși a fost o adevărată tragedie plecatul departe de casă, s-a dovedit, după ani de zile, a fi una dintre cele mai inspirate decizii. N-am să mă dau acu’  de ceasu’ morții spunând c-am făcut o alegere conștientă. Ca să fiu sinceră, mi-am dorit să vin la București întrucât, de mic copil, să ajungi în capitală mi se părea o mare realizare. Când m-am văzut prima oară în inima Bucureștiului, am avut senzația că l-am prins pe Dumnezeu de-un picior. Chiar și astăzi, când se întâmplă să trec pe lângă gura de metrou de la Piața Romană, zona în care am pus pentru prima oară picioarele moldave, mirosul care te izbește-n față are aromă de speranță și vise. Da, da. Așa numita duhoare care străbate-n lung și-n lat stațiile de metrou, mie-mi pare că poartă, asemeni unei iele, visele a nenumărate suflete tinere .

Lăsând la o parte nebunia mea cu mirosul de la metrou, astăzi sunt convinsă că venirea în București mi-a pricinuit mai mult bine, decât rău. Deși au fost nenumărate momentele-n care talerul cu „ai greșit, nu trebuia să vii în orașul acesta” provoca un adevărat dezechilibru, încet-încet lucrurile s-au reglat. Acu’ nu știu ce suprize o să-mi rezerve viitorul însă, ca să-l iau puțin pe nepregătite, îl informez că n-am de gând să rămân toată viața aici. Asta ca să nu-i vină vreun gând necurat tocmai acum 🙂

A doua decizie: angajarea în timpul facultății. Aici e cu schepsis treaba. Nici astăzi nu sunt convinsă că a fost una dintre cele mai bune decizii însă mă consolez cu faptul că pentru a ajunge să-ți fie bine, trebuie întâi să-ți fie rău. Glumesc! Însă pentru mine realitatea asta nu a fost prea departe. 4 ani chinuitori, cu multe nopți nedormite și o grămadă de frustări. M-am dezamăgit, pe mine însămi, de atâtea ori în acești 4 ani, cum nu m-a dezamăgit nimeni, vreodată 🙂 Însă, de partea cealaltă știu că fără această experiență, viața mea nu ar fi fost, astăzi, aceasta. Poate c-ar fi fost mai rea sau poate mai bună. Nici n-are importanță pentru că-mi place și mă simt în confort cu ceea ce trăiesc. Vine o vreme când preferi să stai în zona de confort, când începi s-analizezi de-a fir a păr orice provocare, când nu te mai arunci cu capul înainte ci te dai 2-3 pași în spate pentru a surprinde imaginea de ansamblu. Vine o vreme când te maturizezi 🙂

Astăzi mă-ntreb dacă decizia de a mă angaja, din anul 1 de facultate, a fost una matură sau nu. Deși sunt recunoscătoare pentru meseria pe care am învățat-o, pentru proiectele la care am luat parte, pentru experiența acumulată, răspunsul nu mă flatează. Am luat o decizie bazându-mă pe impuls, pe dorința de a dobândi independența financiară deși nu-mi era neapărat necesară.

Dar per total, cred că această experință mi-a fost necesară. Nu utilă sau inutilă ci doar necesară.

A treia decizie: întâlnirea cu mica mea bibliotecă umană, soțul meu.

Am povestit aici cum ne-a fost dat să ne întâlnim deci n-am să reiau acum firul istorisirilor. Singurul lucru pe care aș vrea să-l subliniez este faptul că el mi-a încununat viața cu încredere și bucurii nemăsurate. Omul care a crezut mereu în mine, care mi-a dat aripi să-mi urmez visele, care mi-a dăruit cel mai neprețuit cadou, fiul nostru. Citeam zilele trecute, undeva, că-n viață rămân lângă tine doar oamenii care merită să rămână. El a făcut diferența în viața mea și nu cred că voi putea vreodată să-i mulțumesc pentru faptul c-a rămas…

Cred c-am să-nchei aici, nu vreau să-ncep să dau apă la șoareci.

Înainte de a spune „Pe curând!” vreau să dau startul unui frumos concurs:  

Sunt curioasă (ce să fac, asta mi-e fire!) să aflu care au fost deciziile care v-au schimbat viața. Și pentru că-mi face plăcere să vă trag de limbă, vă spun că pun la bătaie 2 carduri cadou, în valoare de 50 lei/fiecare, pentru cei care vor avea răbdare și chef să facă și să scrie despre acest exercițiu. Cardurile cadou se vor putea folosi în librăria online Libris 

Vă astept poveștile în secțiunea comentarii până la data de 11 martie. Nu uitați să dați share acestui frumos concurs! 🙂

semnatura

 

 

 

 

 

 

 

11 răspunsuri to “Cele mai importante decizii din viață”

  1. Cat de frumos este interiorul tau… ti se “citeste” pe chip! Doamne, ce frumoasa esti…

    Apreciază

  2. Rebecca Mihaela caragea Răspunde 14 februarie 2019 la 08:10

    A mea poveste diferă puțin 💜
    D l ,, tara,, fiind am plecat și am făcut liceul la ,,oraș,, acomodarea a fost un pic mai greu și dezlipirea de mama a fost mai grea fiind singura l părinții, intre timp l-am întâlnit și p al meu soț💝!
    Am terminat liceul am mai făcut câteva cursuri ( contabilitate, gastronomie, coafura..toate nebuniile)
    Locul nu mi-l găseam așa că am plecat câteva luni in ,, afara,,!
    De acolo am venit cu gândul de a face nunta , chiar d ziua mea și așa a fost, cv frumos!
    L 2 ani după nuntă a apărut o minune in viața mea , fetița mea 💜!
    Acum sunt i mămică c îmi dedic timpul fetiței mele 💝💝💝
    Cam asta este p scurt a mea poveste 💜

    Apreciază

  3. Trandafir Mihaela Anabela Răspunde 15 februarie 2019 la 18:19

    Povestea incepe timid cu o fetita de 14 ani crescut de bunici la tara,luata la oras de mama caci doar ea m.a crescut…am intrat la liceu(cu capacitatea luata)liceu bu ,dar antraj prost.Asa au incepu viciile(tigari,cafea,chiul)proaste decizii…mi.au scazut puin notele,dar nu a fost mare mare problema…am luat bacul…Acum alta decizie de moment prost gandita,m.am i scris la postliceala sanitara,ca si asistenta medicala…a fost frumos 3 ani,pana am i teles ca nu ste de mine,si mai bine m.as fi facut famacista!Am terminat cu bine si lcenta luata,acum venea angajarea…alta decize grsita..m.am angajat la un medic de familie unde mu ca erea nu prea multa,doar foarte mare bataie de cap…intre timp eream “maritata”nu cu acte,da aa se zice la tara…deci da …alta decizie proasta,am plecat de la tara,am revenit la tara….ajunseswm sa ma usc pe picioare,deci am demisionat,mam angajat lucrator comercial…am ramas gravida acum 4 ani…asta a fost o deizie buna…da partea rea este ca mi sa declansat o tiridita si o depresie severa….iau tratament si psihiatric si pentru tireotoxicoza cu gusa…cronic,mai a i fierea innodata….deci am 27 ani si zilnic ma gamdsc ca deciiile luate in “tierete” m.au copt…. multumesc

    Apreciază

  4. Deciziile pe care le-am luat în cursul anului trecut au fost mai mult de ordin spiritual.
    1. Oricum ar fi lumea, eu să continui să fiu un om mai bun. Ideea unei lumi perfecte e utopică și nu sunt atât de naivă, însă măcar eu să mă aflu printre cei care fac bine.
    2. Să-mi spun mereu că eșecurile sunt și ele realizări. Acum mă resemnez mereu cu ideea că nu se sfârșește viața chiar așa, că lucrurile frumoase mi se vor întâmpla cândva și că o să reușesc să realizez tot ce-mi propun cu un gram în plus de voință.

    Apreciază

  5. Decizii importante pe care le-am luat de-a lungul vieții: prima ar fi că m-am căsătorit deși în adolescență susțineam sus și tare că nu mă voi căsători vreodată :), iar a doua aceea de a avea și cel de-al doilea copil chiar dacă Rareș era mic și mi-a fost foarte greu cu amândoi, în lipsa unui ajutor din partea părinților/socrilor. Cu toate acestea, am satisfacția că i-am crescut și educat în spiritul valorilor în care cred și până la urmă a fost mai bine așa 🙂

    Apreciază

  6. Mutarea în București pentru facultate.
    Decizia de a pleca de la primul meu loc de muncă, deoarece activitatea nu mi se potrivea deloc și decizia de a mă angaja pe o perioadă determinată (în locul unei colege care a plecat pentru 6 luni în concediu de maternitate), fapt ce mi-a deschis ulterior alte oportunități în cadrul acelei companii.

    Apreciază

  7. Felicitari pentru terminarea povestilor pentru Vlad!
    O mai poftim pe la tine pe doamna Instrospectie, ca tare frumoase randuri ai scris! Toate imi plac, si cele despre metrou, si cele despre cum te-ai dezamagit in timpul facultatii, si cele despre sotul tau.
    Unde ai vrea sa te muti?
    Ce bine ca esti curioasa, caci asa ne provoci si pe noi, si ne fericesti cu un cadou foarte frumos!

    Cat despre mine, prima decizie cu repercusiuni majore a fost alegerea Clujului (l-ai vizitat?) ca loc in care sa-mi petrec studentia. Dar n-a ramas doar orasul studentiei mele, iata-ma aici si dupa 15 ani. In clasa a 12-a m-am imaginat si in alte orase (Timisoara, Iasi, Bucuresti). In afara de Cluj, mai fusesem in Iasi. Sigur ca, daca as fi ales diferit, studentia si viata mea ar fi fost altele, poate as fi evitat unele episoade dureroase provocate de oameni cunoscuti aici. Cine stie insa ce lupi ar fi incercat sa ma inhate si in alte parti! ☺

    Daca sunt foarte fericita si multumita, aici si acum, i se datoreaza si sotului meu, pe care l-am cunoscut in acest oras, la primul meu loc de munca. M-am indragostit foc de el si nu m-am/l-am lasat pana nu am inceput o relatie. Ma felicit si eu, ma felicita si el pentru cat am fost de hotarata si de rabdatoare atunci la inceputuri. Dupa sapte ani, suntem trei si dragostea nu cunoaste margini. La fel ca si tine, totusi ma vad plecand la un moment dat din locul in care sunt acum. As/am alege un loc cu munti, o localitate mai mica si mai retrasa.

    Apreciază

  8. Hm, greu m-a pus la incercare intrebarea ta. Nici nu stiu sigur daca as raspunde ‘corect’, insa cred ca prima decizie care mi-a schimbat viata a fost la inscrierea la facultate. De fapt, la facultati, pentru ca fiind concurs de dosare am putut sa aplic in mai multe locuri. Dintr-o greseala de bifare a optiunilor am ajuns sa ratez ocuparea unui loc la buget sau la taxa la zi, chiar daca aveam nota mare, asa incat am intrat la trei facultati la fara frecventa si doar la una la zi (stand la rand la ultima inscriere cineva mi-a vazut optiunile si m-a intrebat de ce am ales asa ciudat, avand o nota mare – peste 9. Atunci mi-am inteles confuzia, dar deja dosarele erau depuse in celelalte locuri si nu se mai putea face acolo nimic). Asa ca decizia a fost luata de voie de nevoie. Am ‘ales’ Istoria, dar de fapt pare ca mai mult m-a ales ea pe mine. Ani de zile m-am intrebat care a fost morala acelei greseli si care ar fi fost parcursul meu profesional daca nu o faceam. Avand in vedere ca am schimbat domeniul dupa doar un an, intrebarea a venit firesc. Acum, dupa multi (alti) ani pare ca intersectarea cu istoria are iar loc si sunt tare curioasa in care directie ma va duce. Sper sa fie o directie buna, pentru ca m-am saturat de incertitudini, si de deruta, si de vesnicele intrebari ‘de ce?’ si ‘cum ar fi fost daca…?’ 🙂

    Apreciază

  9. Buna! Cred ca mie mi-au influentat viata deciziile pe care nu le-am luat in timpul facultatii: sa merg macar intr-o vara in SUA si sa invat macar inca o limba straina. Ocazii au fost, dar nu am profitat de ele. M-am gandit doar la prezent, am fost tanar si nelinistit. Ma bucur ca acum sunt si mai multe ocazii pentru studenti de a studia, vizita si lucra in alte tari. Sunt moduri foarte bune de a te maturiza si de a cunoaste lumea si viata.

    Apreciază

  10. Decizia de a mai avea un copil . Cei doi copii ai mei sunt centrul universului meu si incerc sa ma bucur in fiecare zi de ei.

    Apreciază

Lasă un răspuns la Rebecca Mihaela caragea Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: