De-a râsu’-plânsu’


Nu întâmplător am ales titlul acestui articol. M-am gândit mult cum aș putea să sintetizez prima noastră ieșire în trei, în afara țării. Cred că expresia asta, „de-a râsu’-plânsu'”, e tocmai bună.

 

 

 

 

 

 

 

După ce-am terminat cu vaccinurile, ne-am gândit serios la o vacanță în trei, la Viena. Am ales să mergem, oarecum, la sigur. Soțul fusese de multe ori acolo iar eu vizitasem orașul în urmă cu câțiva ani, împreuna cu el. Cunoșteam hotelul la care urma să ne cazăm și restaurantele la care urma să mâncăm. Călătorind cu cel mic, pentru liniștea mea sufletească, m-am asigurat că avem un plan de bătaie solid în privința cazării și a locurilor de luat masa. Ne făcusem chiar și un itinerariu cu locurile pe care urma să le vizităm însă nu am insistat foarte mult pe el întrucât lucrurile devin destul de imprevizibile în preajma lui Vlad 🙂

Am plecat voioși spre Viena în dimineața zilei de 25 mai. Pentru că avionul decola la ora 7:45 AM a trebuit să ne trezim la 5:00 AM. Vlad dormea buștean. Evident că nu-mi doream să-l trezesc cu atât mai mult cu cât știam cât de „frumos” face când îi strică careva somnul. Acestea fiind spuse, au urmat 30 de minute cu broboane de transpirație pe frunte, timp în care am reușit să-l îmbrac pe „dinozaur” fără să-i stric visele cu oițele cosmonaute. L-am transportat ușurel-ușurel până la taxi, bucurându-mă nevoie mare că încă doarme. În taxi l-am așezat comod, timp în care soțul așeza traistele în portbagaj, și-am răsuflat ușurată cu gândul c-o să doarmă măcar până ajungem la aeroport. Deodata, se aude un trosc dinspre portbagaj. Acel trosc care-i deschide ochii cât cepele puiului de om. N-a funcționat nici un cântec de leagăn, nicio mișcare de inducere a somnului. Omu’ se trezise și era fresh pe preș, gata de acțiune.

Odată ajunși la aeroport părea că Vlad și-a băgat combustibil pentru întreaga vacanță. Colinda și inspecta aeroportul în lung și-n lat. Cu greu l-am convins să stea în brațele mele cât trecem de controlul de securitate. Energia debordantă pe care o avea în acea dimineață deja băgase panica în mine. Puiul de om îmi anulase tot planul privind animarea lui pe parcursul călătoriei cu avionul. Ne înarmasem cu jucării noi și cărticele însă știam că atunci când este peste măsură de entuziasmat nu-l mai interesează decât un singur lucru: explorarea. Până la îmbarcare l-am lăsat să-și facă de cap în speranța că mai consumă din baterii. Am apelat chiar și la un truc vechi, pregătirea unei sticluțe cu lapte călduț pe care să i-l servim în momentul decolării. Până nu demult, laptele, glumim noi, îl cam „trotila” în sensul că după ce-l servea, obișnuia să tragă și-un pui de somn. Odată cu creșterea, obiceiurile bune nu prea s-au mai păstrat însă ne-am zis că merită încercată strategia.

Surpriză! După ce m-a frământat minute bune, ca pe un aluat, dl. Ene chiar și-a făcut apariția. O apariție răvășitoare, aș putea spune, dacă iau în calcul somnul cu gurița întredeschisă.

Eu și soțul am răsuflat ușurați, ne-am băut în liniște cafeaua și ne-am făcut planuri pentru următoarea ieșire în afara țării. Ce curaj pe noi! Numai că socoteala din târg nu prea se pupă cu cea de acasă și Vlad a ținut morțiș să ne arate că nu-l putem păcăli cu una cu două….sticle de lapte 🙂 Pe la jumătatea drumului s-a trezit morocănos nevoie mare. Nimic nu-l mulțumea. Degeaba ne maimuțăream în fel și chip. Nici urmă de zâmbet pe chipul puiul de om. Am încercat să dregem situația astfel încât să nu deranjăm tot avionul însă timpul parcă se poticnise.

Epuizați ca după un maraton am mulțumit cerului c-am ajuns, în sfârșit, la destinație. De aici, ne-am spus, lucrurile trebuie să decurgă lin că doar am planificat tot. Aha! Vezi de nu!

N-o să insist pe micile detalii organizatorice pe care le-am ratat și care ne-au cam stricat zen-ul, cum ar fi early check in la hotel sau transportul celui mic cu tricicleta în loc de căruț fapt care l-a cam împiedicat să -și facă somnul de frumusețe, ci o să mă laud c-am reușit să ajungem la splendida grădină zoologică Schönbrunn. Și cam atât. 🙂 Pe Vlad l-a pocnit somnul fix când am intrat pe poarta grădinii zoologice iar noi, ca niște părinți responsabili, ne-am oprit pe o bancă, l-am așezat comod și i-am vegheat somnul. Când s-a trezit i-am arătat elefanții și pinguinii apoi am demarat în trombă spre un restaurant. Nu era chip să mai vedem și alte animale. Pasămite că pe mini-omuleț îl cam rodea foamea altfel nu-mi explic de ce ai pleca nervos și cu coada-ntre picioare dintr-un loc atât de frumos :)))

În sfârșit, după ce tratativele purtate pentru a gusta ceva mâncare au eșuat, am decis că-i timpul să ne-ndreptăm spre hotel pentru a ne caza și, de ce să nu recunosc, pentru a ne trage sufletul. Eram ca două lămâi stoarse lângă un pepsi :)))

Trebuie să precizez că la hotel am trăit una dintre cele mai frumoase ore alături de puiul nostru. După dușulețul de rigoare s-a pus pe un râs haotic care ne-a descrețit imediat frunțile. Ne-a topit, efectiv. Nu l-am văzut niciodată atât de fericit ca atunci și niciodată nu ne-a servit atâtea ghiumbușlucuri. Părea că-i angrenat într-un spectacol de circ. Acelea au fost, cu siguranță, cele mai frumoase momente din scurta noastră vacanță.

Spre seară am dat o raită prin Prater unde ne-am dat în trenulețul lui Mickey Mouse și în alte minuni potrivite pentru mini-omuleți. Vlad a fost fascinat. Cu siguranță acelea au fost momentele lui de plăcere.

Ne-am îndreptat apoi entuziasmați spre restaurantul preferat al soțului meu unde trebuia să petrecem circa 2-3 ore. „Nu trebuie să ne grăbim. Întâi gustăm ceva ușor, ne mai jucăm cu Vladuț, apoi putem luam și altceva. Au o mulțime de chestii delicioase aici. Stăm lejer 2-3 ore”, spunea soțul. 2-3 ore s-au transformat rapid în 20-30 de minute. Vlad era deja foarte obosit și nu mai reușeam să ne-nțelegem cu el. Așa c-am plecat rapid, renunțând chiar și la plimbările nocturne prin centrul istoric, îndelung visate.

Peste noapte n-am reușit să ne odihnim foarte bine întrucât la 1 oră după ce adormisem cu toții, Vlad a avut un pavor nocturn și ne-am chinuit aproape 2 ore să-l liniștim. Cum era lesne de înțeles, dimineața nu l-a găsit într-o dispoziție foarte bună. Slavă domnului că urma să plecăm după amiază!

Înaintea decolării Vlad a trecut prin câteva crize de furie cauzate de oboseala acumulată pe parcursul celor 2 zile. Cireașa de pe tort a acestei călătorii a venit odată cu scăparea unui pipi pe mami și spargea biberonului cu lapte călduț, de către tati, chiar înainte de a urca la bordul avionului.

Ce să mai zic?! Este clar că stelele nu s-au alineat cum trebuie pentru această călătorie și că noi am fost cam stângaci în organizarea micii escapade. Între timp, am corectat erorile și-am reușit, în sfârșit, să ne bucurăm de o vacanță în trei pe Valea Zălanului, despre care voi scrie curând.

Ah, era să uit! Ne-au trebuit aproape șapte zile pentru a ne reveni după cele două zile petrecute la Viena. Noi părinții, ne-am declarat învinși 🙂

PS: Mâine dau startul unui concurs de-li-cios! 

No comments yet... Be the first to leave a reply!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: