PERFECȚIUNE ♥


Valea Zălanului, Covasna…Este, fără doar și poate, locul perfect pentru a-ți savura în tihnă copilul și soțul :), în care îți reamintești ce este important, cu adevărat, în viața ta. S-ar părea că vorbesc în dodii însă dau asigurări că nu o fac :).

Am ales să petrecem, după vacanțele mai puțin relaxante din Viena și de pe litoralul Mării Negre, câteva zile pe Valea Zălanului la casele de oaspeți ale Prințului Charles. Mai fusesem cu soțul aici, acum 3 ani, și de atunci ne-am tot făcut planuri să revenim însă nu s-a legat nimic. Anul acesta, entuziasmați de ideea că cel mic s-ar simți în largul lui acolo, că ar avea mult spațiu de joacă, animale domestice după pofta inimii și o temperatură care să nu depășească 20 grade, am încărcat sarsanalele și-am pornit la drum.

Să ajungi pe Valea Zălanului nu-i deloc ușor. Drumul forestier este anevoios iar 20km îi parcurgi în cca. 50 min. Peisajul, însă, îți taie respirația. Poienițele încărcate de flori, cirezile de vaci, turmele de oi, pădurea deasă, susurul pârăiașului care străbate întrega localitate, mi-au dat senzația că m-am întors în lumea copilăriei mele, demult apuse. Zona pare neatinsă de mâna omului modern iar asta, trebuie s-o recunosc, te cam fascinează 🙂

Pe Valea Zălanului ne-am cazat în Casele de oaspeți ale prințului Charles, mai precis în camera majordomului. Sunt case vechi, din lut, restaurate care și-au păstrat arhitectura și vibe-ul de odinioară deși condițiile respectă standardele europene. Mirosul specific caselor bătrânești și cearșafurile apretate, care îmbracă paturile din paie îmi aduc aminte, din nou, de perioada petrecută la mamaie la Strunga.

Vlad a fost foarte fericit în această vacanță fapt care ne-a umplut și nouă inima de mulțumire și de o stare de bine (deh, prima vacanță fără stres!! :)) A petrecut 90% din timp alergând prin iarbă, mâncând mere direct din copac, analizând îndeaproape frunzele, jucându-se cu pisica, făcând echilibristică de podurile din lemn și culegând diverse pietricele pe care apoi le arunca cât colo. Cireașa de pe tort a fost joacă cu picioarele în pârâiaș care s-a sfârșit, după cum intuisem de la bun început, cu o bucată de copil urd leorcă dar vesel peste măsură.

În cele 3 zile de vacanță, am dat și o raită prin împrejurimi cu căruța trasă de cai, activitate pe care cel mic a savurat-o din plin, ajungând, în cele din urmă, să doarmă în brațele mele cu clăbuci la gură :))). Aerul tare, nenică, l-a năucit :)) În timpul plimbării cu căruța am văzut o frumusețe de cerb care tocmai își făcea plimbarea de după-amiază :). Pentru a-l observa mai bine, ne-am oprit în poieniță unde, după plecarea lui, am băut lichior de chimen și cafea și-am discutat cu căruțașul despre viața lină din acest cătun uitat de lume.

Mesele de seară sunt presărate cu un strop de magie pe Valea Zălanului. Adunați cu toții în foișor, acompaniați de trosnetul lemnelor care ard mocnit în vatra deschisă, oamenii cazați aici încep să facă schimb de experiențe. Până acum, în timpul vizitelor de pe Valea Zălanului și Micloșoara, am dat doar de străini sau de familii jumătate străini-jumătate români. Este un schimb de experiență interesant care parcă, din nu știu ce motiv, te bucură. Să vezi cum oamenii vin din toate colțurile lumii să-ți viziteze țara nu te poate lăsa indiferent.

Pe Valea Zălanului poți face și alte activități dacă ai copii ceva mai mari. Poți opta pentru ședințe de călărie (au doi căluți superbi), după lăsarea întunericului poți merge să vezi urșii în pădure (da, este chiar o activitate :)), poți solicita plimbări cu căruța și picnic în poieniță, plimbări pe jos, prin pădure, până la făbricuța în care se arde cărămida sau poți învăța să faci Kurtos Kalacs. Pe timp de iarnă, deși-i mai greu de ajuns, poți avea parte de o plimbare cu sania trasă de cai. În sfârșit, dacă ești ceva mai comod, poți savura un pahar de vin în timp ce te bucuri de tihna locului, fără telefon sau TV. Nu de alta, dar semnal nu prea este în zona și de TV nici nu poate fi vorba 🙂

În 3 zile pe Valea Zălanului ne-am odihnit parcă pentru 3 săptămâni. Vlad, care acasă fentează somnul de prânz, singurul de altfel, a avut aici cca 3 somnuri/zi.

Abia așteptăm luna decembrie pentru a ajunge iar acolo! Vrem să-ncercăm și o plimbare cu sania 🙂

Sunt curiosă, oare mai găsești și alte zone ca aceasta prin țară?

No comments yet... Be the first to leave a reply!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: