Despre una, despre alta


Pe 25 aprilie 2018 am trecut de la rolurile de soț și soție la cele de mami și tati. Am s-o spun pe șleu! Nu diger prea bine schimbările majore prin urmare cred că-i destul de limpede că venirea pe lume a puiului nostru de om a băgat, după cum ar spune mamaie, spaima-n mine. M-a consolat, ce-i drept, că n-am fost singura speriată de bombe. Soțul a făcut parte din același film lucru care, trebuie să recunosc, m-a făcut să mă simt puțin mai bine :)).

Îmi pare sincer rău că n-am filmat prima băiță pe care i-am făcut-o celui mic. Cred că astăzi ne-am fi găsit peste măsură de amuzanți. Astăzi! Căci atunci, eram peste măsură de panicați. E drept că și cel mic ne-a citit și-a profitat de stângăcia noastră adăugând câteva note de dramatism (deși credeți-mă, chiar nu mai era nevoie), urlând de mama focului deși abia apucasem să-l atingem cu câțiva stropi de apă. Gesturi precipitate, priviri pline de reproș, tensiune la cote maxime.

  • Nu-i bună apa, e prea fierbinte! mă stropșesc eu
  • Nu, nu este! Am verificat cu termometrul! E temperatura care trebuie! îmi răspunde soțul calm
  • Atunci nu-i bun termometrul! Încearcă și cu cel primit în spital! O fi mai bun! insist eu
  • Am verificat! E aceeași temperatură! îmi răspunde soțul în glasul căruia citeau primele semne de irascibilitate. Încearcă și tu! Bagă cotul și vezi dacă e fierbinte!

Fără să mai aștept altă invitație, bag cotul.

  • Este foarte fierbinte! zic eu care de obicei mă spăl cu apă opărită și care nu voiam să recunosc nici în ruptul capului că apa mi se părea de-a dreptul călâie :))
  • Este temperatura pe care ne-a scris-o pe bilețel neonatologul! insista soțul să mă convingă
  • Unde-i bilețelul? Hai să ne mai uităm încă o dată pe el! Mai aveam și o broșurică primită în spital, aia pe unde o fi? Să vedem și acolo ce scrie! Știu sigur c-am văzut ceva legat de băița bebelușului
  • Eu zic că-i prea frig în cameră! mi-o reteză scurt soțul care cumva uitase că-i aproape luna mai și că-n casă numai frig nu era
  • Hai să aducem caloriferul electric! Îl lăsam pe maxim 30 de minute, închidem ușa să se facă cald și apoi începem băița! am căzut eu de acord imediat

După un du-te vino cu cadița (de la dormitor înspre baie și viceversa- ca se răcise apa dom’le), după ce-am suportat minute bune temperaturi de peste 40 de grade :))), după ce-am verificat și reverificat apa din cădiță, copilul urla de mama focului în timp ce noi, cu broboane de transpirație pe frunte, încercam să-ncheiem pe cât de repede posibil acest proces chinuitor.

15 minute a fost adjudecat de către soacră un timp prea mare pentru băiță și motivul principal pentru urletele celui mic. Pe viitor era musai să ne iasă mai bine, să scoatem un timp mai bun!

Exact, eram ca la maraton! :))) Așa am fost multă vreme. Luni de zile.

Pentru că-ntr-o familie în care intră un nou născut totul funcționează pe repede-nainte cum rămâne cu cei doi adulți care, până nu demult, erau soț și soție?

În cazul nostru, o perioadă de câteva luni totul a fost undeva la limita supraviețuirii :)). Am avut momente în care ne-am ciondănit, în care ni s-a părut că celalalt nu se implică suficient sau că se plânge prea mult, în care ne-am simțit depășiți de rolul de părinți și chiar în care ne-am întrebat cum vom face să funcționăm împreună?

La momentul actual ne place viața pe care o trăim, ne simțim bine în nucleul familiei noastre în care fiecare are rolul lui, bine stabilit. Odată cu creșterea celui mic am reînceput să ne acordăm timp pentru noi, să întreprindem lucruri care să ne dea un impuls spre înainte. A fost dificil să ajungem aici. Am avut suișuri (ceva mai puține), coborâșuri (ceva mai multe), am plâns, am râs, ne-am certat, ne-am împăcat, totul în ideea de a nu ne pierde unul pe celalalt pentru că eu cred cu tărie că și atunci când situația devine extrem de dificilă, secretul este să rămâi acolo, lângă partener. Altfel, șansele de a scoate lucrurile la lumină devin zero. Este ca atunci când alegi să nu te prezinți la un examen pentru că nu te-ai pregătit suficient. Care sunt șansele de a-l promova?

Cred că este important ca într-o relație nici unul dintre soți să nu uite că ceea ce i-a adus până în acel punct, chiar dacă este unul de cotitură, este tocmai iubirea pe care și-o poartă unul altuia. Și mai este ceva important. Să nu uităm de noi, cei dinaintea apariției copiilor.

Toate furtunile trec și-ntotdeauna, mai devreme sau mai târziu, soarele își face apariția. Răbdare să avem!

No comments yet... Be the first to leave a reply!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: