Bucuriile mele mărunte ♥♥♥


Mă simt fericită! Fericită și peste măsură de norocoasă! Îl privesc și mă întreb ce bine am făcut pentru a-l primi în viața mea?

Vlăduț, puiul meu de om, îmi inundă fiecare părticică a corpului c-un amestec de entuziasm și mulțumire sufletească, pe care nu l-am experimentat până să apară el.

S-a născut cu 3.310 kg și măsura 53 cm. Astăzi cântărește 10.100kg și măsoară 85 cm. A crescut!

Ultimele luni mi le-am petrecut aproape exclusiv în compania lui, încercând să-i arăt lumea și fiecare colțisor din Bucureștiul nostru cel de toate zilele. Dar cum s-o spun ca să nu pară prea mult? De curând, experiențele noastre m-au uns pe suflet.

Ieri, spre exemplu, am plecat de acasă imediat după micul dejun, undeva în jurul orei 10. Am luat metroul și ne-am îndreptat înspre Muzeul Simțurilor, un loc pe care voiam și eu să-l vizitez de ceva vreme. Ajunși acolo, Vlad s-a arătat foarte interesat și fericit să experimenteze noi senzații. A avut răbdare, nu s-a opus când i-am propus să schimbăm direcția (lucru care se întâmplă foarte, foarte rar) și a fost, în majoritatea timpului, cu gura până la urechi. Muzeul Simțurilor este o locație cu mai multe încăperi iar cel mic părea că știe deja mersul lucrurilor, deși era pentru prima dată acolo.

 

 

 

 

Cel mai tare i-a plăcut în camera oglinzilor, denumită camera infinită, în care s-a putut admira în timp ce dansa pe „Oac-Oac diri-diri-dam”, melodie pe care o fredonează, pe limba lui, chiar și noaptea în somn- ne dăm seama după ritm :))). Pe cuvânt, e ceva de vis perioada asta cu el.

Deși eram suprinsă de cât de receptiv este, eu fiind obișnuită să alerg în urma lui încercând să-l conving de diverse lucruri cum ar fi că există lucruri mai interesante de făcut decât urcatul și coborâtul cu scările rulante de 100 de ori, am rămas tablou când am văzut că se cere pe scăunel pentru a se juca cu piesele unui joc de logică. Să nu vă-nchipuiți că a fost un fel de „Veni, vidi, vici”. Nu, nu! A zăbovit acolo preț de 20 de minute!!!! O adevărată premieră în materie de răbdare! Chiar am avut timp să-i fac și o fotografie :))

Pentru comportamentul deloc capricios, manifestat la Muzeul Simțurilor, m-am văzut nevoită să-l răsplătesc cumva drept pentru care ne-am oprit într-o zonă de distracții pentru copii și l-am dat în câteva mașinuțe, elicoptere, etc. S-a declarat mulțumit de tratația primită! 🙂

 

Uite așa, încet, încet s-a apropiat și ora mesei de prânz. Pentru că-mi doream să ne continuăm periplu, mi-am invitat fiul la o masă în oraș :). La restaurant Vlad a preferat să stea într-un scaun pentru oameni mari, refuzând categoric scaunul special pentru copii. Supriza mare a fost că a stat liniștit, a mâncat încet și după aceea a adormit!!!??? Am crezut că nu văd bine, pe cuvânt :))) Bine, înainte de a se băga la somn mi-a decorat tricoul cu o ceașcă întreagă de cafea și nițel suc de portocale. Norocul meu a fost că aveam de unde să cumpăr repejor alt tricou. Altfel, aș fi umblat toată ziua cu lista de băuturi pe haine.

Încântată nevoie mare de prima partea a zilei, am decis c-ar fi frumos să mergem și prin Grădina Botanică. Zis și făcut! Imediat după ce am ajuns acolo, s-a trezit și Vlăduț, încărcat cu muuuuultă energie în timp ce eu eram deja pe roșu la capitolul acesta.

 

 

Experiența din Grădina Botanică ne-a încântat pe amândoi. Am văzut peștii, ne-am tăvălit, la propriu,  printre frunzele uscate (Vlad adoră foșnetul lor), am admirat rătuștele și ne-am jucat cu castanele. Printre picături, Vlad a coborât și a urcat niște scări de 1000 de ori fiind foarte mândru că o poate face fără ajutorul meu și fără să se sprijine de nimic.

Am plecat din Grădina Botanică în jurul orei 16. Am luat la pas toate străduțele cartierului Cotroceni (preferatul meu) iar după aceea ne-am oprit să mâncăm o plăcintă și să bem o limonadă.

În drum spre casă ne-am întâlnit și cu tati prilej mare de bucurie și joacă.

Tare frumoasă e satisfacția pe care ți-o dă timpul de calitate petrecut cu puiul de om din dotare!

Concluzia: Îmi place la nebunie să fiu mama lui Vlăduț! ♥ Mă umplu de bucurie toate experiențele pe care le trăiesc în încercarea lui de a descoperi lumea.

 

PS:

  • Mâine voi anunța câștigătorul concursului desfășurat pe Facebook. Știu că am întârziat, cer îndurare!
  • Ah, mâine aflăm și la cine pleacă premiul pentru fidelitate 🙂
  • În zilele următoare voi posta un articol cu cele mai frumoase locuri pentru copii din București (testate de noi)

2 răspunsuri to “Bucuriile mele mărunte ♥♥♥”

  1. Da, timpul petrecut cu copiii e aur curat si apa vie, te vindeca si te incarca cum nu te-ai fi gandit ca e posibil.
    Vreau si eu de mult sa ajungem la Muzeul Simturilor.
    Si noi ne plimbam in cartiere cu case. De cateva zile, ii place sa examineze cutiile postale, sa vedem daca sunt pe poarta sau pe gard, daca sunt mai sus sau mai jos, daca scrie ,,posta” deasupra lor, etc. 😄

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: