Arhiva | Cufăr cu amintiri RSS feed for this section

18 lucruri care-ți amintesc c-ai fost copil! ♥


Astăzi este ziua copiilor. Evident, este și ziua mea căci am avut grijă să păstrez în suflet toate urmele copilăriei. Mama mă sună în fiecare an, fără doar și poate, și-mi spune: „La mulți ani, copilule!”. Anul acesta n-a vrut să rateze startul acestei zile și mi-a trimis un mesaj pe la ora 8 dimineata. Să-l […]

Citește în continuare

Scrisoarea care „m-a îndrăgostit”


S-ar spune că îmi plăceau iubirile problematice de mică. Cea dintâi iubire a fost un fel de ecuație de gradul 1, unde necunoscuta (x-ul) era distanța, Botoșani-Constanța. Cu toate acestea, am fost îndrăgostită de acest Dan până peste urechi. Mi-a rămas în minte, un fragment din „La taifas”- Aurora Liiceanu care spune :” Dar dacă protagoniștii […]

Citește în continuare

Dor de nepoată.


Să fii egosit cu tine însuți!? A, cum sună asta? Poate aduce puțin cu citatele motivaționale care ne gâdilă urechile și ….atât. Suntem așa de fugăriți de viață, încât uităm de cei care ne-au oferit cândva toată dragostea și protecția lor. Noroc cu sufletul care-și mai amintește din când în când că acolo, înăuntru, există un spațiu […]

Citește în continuare

Este demodat să faci curte unei fetișcane cu o poezie?


Exact. In seria trecutului fără perdea se strecoară și o poezie. Primită în clasa a VIII-a de la un coleg de clasă. Am găsit-o „rătăcită” în caietul meu de „Teme pentru acasă” la disciplina Limba și literatura română. Pe acea vreme, Alin, căci așa îl chema pe flăcău, mă folosea drept sursă de inspirație pentru […]

Citește în continuare

Cândva, am avut Shakespeare-ul meu. Îmi scria. De dragoste…normal


Am început de curând seria trecutului fără perdea. Carevasăzică acest blog a ajuns un soi de pârâcios al vremurilor demult apuse. Să mă supăr? Să-l trosnesc cu câteva vorbe de duh de să-l las lat? Nu, nu pot să fac asta. I-am dat mână liberă să povestească cât vrea „el” cu condiția să fie despre […]

Citește în continuare

Una din primele mele scrisori de dragoste. Oh la la :)


Așa cum am promis, vreau să dau acestui blog o notă personală iar pentru asta m-am gândit să vă arăt mai mult… din mine. Cotrobăind după niște acte am găsit câteva „documente” personale. Erau puse într-un plic pe care era inscripționat motto-ul „Simplitatea este arma de a ajunge la succes”. Am știut atunci că aveam în […]

Citește în continuare

Amintiri așezate pe cântar


În vremurile de azi, când natura s-a îmbrăcat ca o mireasă, pe mine m-a pălit un dor teribil de copilărie. Poate că acest dress code, all white, impus naturii, mă ajută să văd, preț de câteva zile, viața prin altă pereche de ochi. Una care nu a vărsat lacrimi pentru răutățile și nedreptățile din jur. […]

Citește în continuare